INTERCULTURALITATEA IN UNIUNEA EUROPEANA

TERCULTURALITATEA ÎN UE

INTERCULTARITATEA reprezinta relaţia de interacţiune şi cooperare continua, a diverselor grupuri culturale, religioase, etnice. Relaţiile determinate de interculturalitate sunt de schimb cultural si intercunoaştere în contextul grijii faţă de menţinerea specificului fiecărei comunitaţi. Interculturalitatea fără a avea un scop în sine este rezultatul dezirabil al procesului intern de auto ajustarea a comunitaţii multiculturale.
Societatea noastră devine din ce în ce mai complexă. Explozia circulaţiei oamenilor şi a ideilor, multiplicarea contactelor, dispariţia frontierelor sunt realităţi evidente. Problema identităţii culturale este complexă şi presupune rezolvarea de comun acord. Trebuie să învăţăm modalităţi de convieţuire în această pluralitate a culturilor. Ca membri ai Uniunii Europene trebuie să înţelegem interculturalismul ca „ un instrument pentru ameliorarea egalizării şanselor şi a inserţiei optimale a populaţiilor străine, europene sau nu, în viaţa economică şi socială, punând în practică dorinţa de întărire a drepturilor pentru toţi şi, de aici, chiar dezvoltarea democraţiei” (Eric Bouchez, Andre de Peretti, 1990).
http://www.intercultural.ro/carti/interculturalitate_detaliu_capitol3.html#magyari
http://www.intercultural.ro/carti/interculturalitate_detaliu.html#capitol1
http://www.intercultural.ro/carti/interculturalitate_detaliu_capitol2-2.html#robert

SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN

Draga mos craciun

Iţi scriu această aceste rânduri pentru a-ţi povesti că nu am fost chiar foarte cuminte. In decursul acestui an am făcut şi fapte bune dar şi fapte rele.In dar aş vrea in primul rând să-mi dai mie şi familiei sănatate şi apoi ce vrei tu.

Democratia si statul de drept

Ce este "statul de drept"?

O democraţie liberă, care �ncurajează participarea tuturor elementelor societăţii la procesul de formare a voinţei politice, trebuie să structurată sub forma unui stat de drept. Democraţia şi statul de drept constituie o uniune indivizibilă. Prin statul de drept �nţelegem toate principiile şi procedurile prin care se garantează libertatea individului şi participarea acestuia la viaţa politică. Statul de drept se află la polul radical opus al statului poliţienesc. �n această ultimă formă de stat, cetăţenii sunt supravegheaţi permanent "de sus", trăind sub ameninţarea constantă a intervenţiilor aparatului omniprezent al securităţii statului. Ei se simt controlaţi şi monitorizaţi �n toate domeniile vieţii lor, ceea ce otrăveşte relaţiile sociale dintre oameni. �n ciuda tuturor �ncercărilor de a păcăli statul, cetăţenii nu se pot sustrage niciodată autorităţii statale. Cine nemulţumesc puterea sunt arestaţi sau şicanaţi, �şi pierd locul de muncă sau sunt internaţi �n lagăre, fără să aibă parte de un proces drept. �n cazul �n care sunt aduşi �n faţa legii, ei văd că judecătorii nu sunt altceva dec�t alţi funcţionari angajaţi de conducerea politică, ceea ce face ca justiţia să nu fie deloc independentă. Administrarea justiţiei este �n acest tip de sisteme doar una dintre nenumăratele tehnici de organizare destinate punerii la dispoziţia statului a "materialului uman". Cetăţenii simpli nu vor şti astfel niciodată dacă nu au fost deja luaţi �n vizorul autorităţilor, iar această nesiguranţă �l face dependent şi neliber. La nivel privat, legea pare să funcţioneze normal � şi �n dictaturi sunt pedepsiţi cei care �ncalcă regulile de circulaţie sau hoţii. Oamenii nu se pot �insă bizui prea mult pe acest lucru, pentru că doar dictatorul sau partidul de stat poate decide ce este legal sau nu.CE ESTE DEMOCRATIA?

Noţiunile de libertate, suveranitate a poporului şi egalitate în faţa legii sunt cele care, adunate, dau definiţia ideală a democraţiei. Însă aceste noţiuni abstracte ale democraţiei dau naştere la numeroase varietăţi de instituţii şi subtipuri de democraţie. Astfel nu există un singur tip de democraţie, de aceea dezbaterile nu sunt încheiate şi prin urmare nu există o singură definiţie completă a acestui concept.

Definiţia cea mai des folosită de cercetătorii sociali din America este cea a lui Joseph Schumpeter: democraţia este acel aranjament instituţional de luare a deciziilor politice, aranjament în care indivizii debândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiţii pentru voturile alegătorilor

1IUNIE

http://felicitari.

1 iunie, Ziua Copilului - este ziua in care se celebreaza miracolul nasterii, miracolul puritatii dar si intoarcerea la inocenta. Nu exista limite de varsta cand vine vorba de a sarbatori Ziua Copilului. Oricare dintre noi, pitic sau voinic, are voie sa se simta copil… si chiar este necesar ca macar o data pe an sa lasam in urma problemele de zi cu zi care, sa zambim curat, sa ne aducem aminte de parinti si sa simtim ca ludicul infloreste in inimile noastre.

Imi amintesc cum, atunci cand eram mai mica, asteptam cu mare nerabdare aceasta “sarbatoare”… stiam ca toti din jurul meu ma vor pupa, stiam ca ma astepta un cadou acasa, iar de data aceasta eram sigura ca nu e de la Mos Craciun sau de la Iepurila; stiam ca la scoala voi primi o portocala si o bombonica si nimeni nu ne va cere teme. Ba mai mult, stiam ca de 1 iunie vom merge ori in pajrc cu doamna invatatoare, ori la muzeu.

Si apropos de portocale, diriginta din liceu (una dintre cele mai deosebite femei pe care le-am cunoscut pana acum) a avut grija ca pana in clasa a XII-a (inclusiv), sa primim de 1 iunie cate o portocala si o trufa de ciocolata.


Da, 1 iunie nu este un “eveniment” de neglijat… Si va indemn, cu mare drag… macar de 1 iunie, Ziua Copilului, fiti inca o data copii

acasa.ro/images/felicitari/thumb/291_lamultsanide1iunie.jpg

Cum,cand ce mancam

Multa vreme, problema noastra a fost ce mancam. Astazi ne punem intrebari noi si adesea nelinistitoare: cat sa mancam?, de unde sa ne procuram alimentele?, cum sa ne alcatuim hrana zilnica? Vom incerca mai intai sa analizam intrebarea de unde? Pe tarabele din pietele romanesti apar in ultima vreme, de pilda, pe langa merele noastre, pe care le stim din copilarie, alte soiuri noi, din import, mai mari, mai spectaculoase, care par a nu se strica niciodata. Tentati de aspectul lor, cumparam aceste

fructe-minune, muscam cu pofta din ele si, surpriza, nu au nici cine stie ce gust, nici aroma. La fel se intampla cu strugurii, cu rosiile etc. Trebuie ca a fost o greseala, ne spunem, si repetam operatia cu un alt mar. Acelasi rezultat... Bun venit in mileniul III, cu fructele sale ameliorate genetic! Intr-adevar, merele, morcovii, perele, strugurii modificati genetic nu au nici un gust, nu au nici suficiente minerale si vitamine, nici anumite enzime, nici zaharuri. Si cu toate acestea, daca reusiti sa ajungeti in Apus, le veti vedea in toate vitrinele. Cat despre fructele si legumele noastre cu gust, naturale si sanatoase, ele se afla, din pacate, pe cale de disparitie, taranii care vand in piete renuntand tot mai mult la soiurile autohtone in favoarea semintelor de rosii turcesti, a soiurilor de cereale si fructe de import. (Ca sa verificati valabilitatea afirmatiilor noastre, muscati, comparativ, dintr-un mar de import si din unul din Arges sau Maramures.)
Din aceasta scurta relatare, decurge firesc si indemnul de baza in ceea ce priveste alimentatia: inapoi la natura! Inapoi la alimentele biologice, ingrasate cu balegar, si nu cu superfosfati. Inapoi la fructele si legumele autohtone, mai modeste ca infatisare, dar nemodificate genetic. In plus: renuntati pe cat posibil la carne (care este tot mai plina de hormoni de crestere, antibiotice si substante de sinteza) si, mai ales, la produsele din import (carnea de "vaca nebuna" e in plina expansiune spre Est).